05 January 2014

Eleganta Ariciului


Eleganta Ariciului

Cel mai mult imi place sa citesc in tren,acolo e locul perfect sa diger perfect randurile cartii din fata mea; daca din intamplare nu inteleg exact ce am citit sau trebuie sa ii dau mai mult gand si intelegere, ma arunc cu ochii pe geam si in toata nebunia aia de culori care se incurca intre ele in alergatura trenului, gasesc sensuri noi, intelesul cautat si revin pe carte...nu aud nici chiar nebunia din jur, povestile pasagerilor...remarc doar cand altcineva citeste ceva si ma uit sa vad ce e si subtil, ce reactie are cand citeste in ea...

Cel mai greu imi e sa imi aleg cartea pentru tren, pentru ca o carte aleasa prost prelungeste -pe testate- calatoria cu inca pe atata plictiseala...dar o carte buna, o scurteaza de 2 ori...

Aflata inaintea unui drum de 9 ore cu trenul, m-am gasit in situatia de a alege o carte de drum dintr-o librarie...ce poate sa fie mai greu? Fara nicio recomandare, fara nicio referinta, fara un ghid...am intrebat vanzatoarea dar nu m-a putut ajuta cu nimic, pentru ca ea nu citeste ce vinde..logic...

Mi-a luat o ora cred sa aleg o carte..ca dupa ce sa o alegi cand nu mai au prefata , nu mai au nimic scris pe spate decat nenumarate cuvinte de lauda...?? Dupa coperta nu ma bazez pentru ca as rata cele mai bune carti si as alege din cele mai nereusite...din cititul in diagonala niciodata nu m-am descurcat sa inteleg ideea...si atunci ce ramane?                     Flerul...ceva iti spune "Ia-o pe asta"...

Asa m-am trezit cumparand Eleganta Ariciului...au trecut cele 9 ore ca si cand n-ar fi fost...mai tarziu am vazut si filmul la TV si mi-am confirmat ca am facut o alegere mai mult decat reusita si mi-am adresat doua palme...in aplauze:))

Redau mai jos un fragment cu care ma identific profund si stiu ca mai sunt si alte Ane si nu numai care imi  vor da dreptate:) Pentru toate Anele care tin la acuratete si datorie

" <<Doamnă  Michel,
Aţi putea, să luaţi în primire pachetele
de la curăţătorie în după-masa aceasta?(...)Sabine Pallieres

  Nu mă aşteptam la asemenea perfidie în atac. De emoţie, mă prăbuşesc pe scaunul cel mai apropiat. Mă întreb, de altfel, dacă nu sunt puţin sărită de pe fix. Aveţi şi voi aceeaşi impresie, când vi se îintâmplă una ca asta?
Uite:
Pisica doarme.
Citirea acestei scurte propoziţii anodine n-a trezit în voi nici un sentiment de durere, nici o fulgerare de suferinţă? Pe bună dreptate.
Acum:
Pisica,doarme. (...)
  Pe de-o parte, avem această extraordinară folosire a virgulei care, permiţându-şi cam multe cu limba fiindcă de obicei ea nu se pune înaintea unei conjuncţii coordonatoare, îi pune în valoare forma:
Mi s-au adus destule reproşuri şi pentru război, şi pentru pace...
  Iar de cealaltă, avem îmbăloşelile pe carton glasat ale sabinei Pallieres, injunghiind fraza cu o virgula devenita pumnal.
  Dacă Sabine Pallieres ar fi fost o portugheză de treabă, născută sub un smochin din Faro, o portăreasă proaspăt emigrată din Puteaux sau o retardată mintal tolerată de familia ei milostivă, aş fi putut ierta cu dragă inimă această nonşalanţă vinovată. Dar Sabine Pallieres este o bogătaşă...soţia unui mare grangur din industria de armament...mama unui cretin în hanorac verde-închis ...este fiica unei scorpii în mantou de blană, care face parte din comitetul de lectură al unei edituri foarte mari...
  Pentru toate aceste motive, Sabine P. este de neiertat. Favorurile sorţii au un preţ. (...)
Limba , această bogaţie a omului, şi uzanţele sale, această creaţie a comunităţii sociale, sunt opere sacre. Că ele evoluează cu timpul, se transformă, se uită şi renasc în vreme ce, câteodată, încălcarea lor devine sursa unei şi mai mari rodnicii, nu schimbă cu nimic din faptul că pentru a-ţi lua faţă de ele acest drept al jocului şi al schimbării, trebuie ca în prealabil să le fi declarat supunere deplină. (...)În sfârşit, ca o Sabine P. să abuzeze de punctuaţie este o blasfemie cu atât mai gravă cu cât, în acelaşi timp, poeţi minunaţi născuţi în rulote mizerabile sau în mahalale au pentru ea acea sfântă veneraţie datorată Frumuseţii."

25 December 2013

Micul Print - teatru radiofonic

Micul Print -  teatru radiofonic 




Fragmentul meu preferat:

Capitolul XXI
 Chiar atunci sosi şi vulpea:
- Bună ziua! zise vulpea.
- Bună ziua! răspunse cuviincios micul prinţ, care se întoarse, însă nu văzu pe nimeni.
- Sunt aici! zise glasul – sub măr…
 - Cine eşti tu ? zise micul prinţ. Eşti tare frumoasă…
 - Sunt o vulpe! zise vulpea
 - Vino să te joci cu mine! o pofti micul prinţ. Sunt atât de trist…
 - Nu pot să mă joc cu tine! zise vulpea. Nu sunt îmblânzită.
 - Ah, iartă-mă! Rosti micul prinţ.
Însă, după un răstimp de gândire, adăugă:
- Ce înseamnă „a îmblânzi”?
- Nu eşti de prin părţile locului – zise vulpea – ce cauţi pe-aici?
- Caut oamenii! zise micul prinţ. Ce înseamnă „a îmblânzi”?
 - Oamenii – zise vulpea – au puşti şi vânează. E foarte neplăcut! Mai cresc şi găini. E singurul folos de pe urma lor. Cauţi găini?
- Nu! Zise micul prinţ. Caut prieteni. Ce înseamnă „a îmblânzi”?
- E un lucru care prea e dat uitării! zise vulpea. Înseamnă „a-ţi crea legături”…
 - A-ţi crea legături?
 - Desigur! zise vulpea. Tu nu eşti încă pentru mine decât un băieţaş, aidoma cu o sută de mii de alţi băieţaşi. Iar eu nu am nevoie de tine. şi nici tu n-ai nevoie de mine. eu nu sunt pentru tine decât o vulpe, aidoma cu o sută de mii de alte vulpi. Dar dacă tu mă îmblânzeşti, vom avea nevoie unul de altul. Tu vei fi, pentru mine, fără seamăn în lume. Eu voi fi, pentru tine, fără seamăn în lume…
 - Încep să înţeleg! zise micul prinţ. E undeva o floare… mi se pare că m-a îmblânzit…
 - Se prea poate! zise vulpea. Pe Pământ întâlneşti tot soiul de lucruri…
 - O! dar nu e pe Pământ! zise micul prinţ.
Vulpea se arătă foarte nedumerită:
- Pe altă planetă?
- Da.
- Pe planeta aceea sunt vânători?
- Nu.
 Interesant! Dar găini?
 - Nici.
 - Nimic nu e desăvârşit! suspină vulpea.
Vulpea însă se întoarse la gândurile sale:
  - Viaţa mea e veşnic aceeaşi. Eu vânez găinile, pe mine mă vânează oamenii. Toate găinile se aseamănă între ele, şi toţi oamenii se aseamănă între ei. Aşa că mă cam plictisesc. Dar dacă tu mă îmblânzeşti, viaţa mi se va însenina. Voi cunoaşte sunetul unor paşi deosebit de al altora. Paşii altora mă fac să intru sub pământ. al tău mă va chema din vizuină, ca o melodie. Şi-apoi, priveşte! Vezi tu, acolo, lanurile de grâu? Eu nu mănânc pâine. Mie grâul nu mi-i de folos. Lanurile de grâu mie nu-mi aduc aminte de nimic. Şi asta-i trist! Tu ai însă părul de culoarea grâului. Va fi, de aceea minunat, când tu mă vei fi îmblânzit! Grâul, auriu şi el, îmi va aminti de tine. şi-mi va fi nespus de dragă murmurarea vântului prin grâu…
Vulpea tăcu şi se uită îndelung la micul prinţ:
 - Te rog… îmblânzeşte-mă! zise apoi.
   - Bucuros aş vrea! răspunse micul prinţ - numai că nu prea am timp. Am de căutat prieteni şi o mulţime de lucruri de cunoscut.
 - Nu cunoaştem decât ceea ce îmblânzim! zise vulpea. Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Ei cumpără lucruri de gata, de la neguţători. Cum însă nu există neguţători de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Dacă vrei să ai un prieten, îmblânzeşte-mă!
- Ce trebuie să fac? zise micul prinţ.
 - Trebuie să ai foarte multă răbdare! răspunse vulpea. La început, te vei aşeza ceva mai departe de mine, uite-aşa, în iarbă. Eu te voi privi cu coada ochiului, iar tu nu vei rosti nici un cuvânt. Graiul este izvor de neînţelegeri. Însă vei putea, pe zi ce trece, să te aşezi din ce în ce mai aproape de mine.
A doua zi, micul prinţ veni din nou.
 - Mult mai frumos era, dacă veneai şi astăzi la aceeaşi oră… zise vulpea. Dacă tu, de pildă, vii la ora patru după-amiază, eu încă de la ora trei voi începe să fiu fericită. Pe măsură ce ora va trece, şi mai fericită mă voi simţi. La ora patru, mă vor şi cuprinde un frământ şi o nelinişte: voi descoperi cât preţuieşte fericirea! Dar dacă vii la voia întâmplării, eu niciodată nu voi şti la care ceas să-mi împodobesc sufletul. Ne trebuie rituri.
 - Ce-i acela rit? zise micul prinţ.  
 - E şi el ceva cu totul dat uitării! zise vulpea. E ceea ce face ca o zi să se deosebească de celelalte zile, o oră, de celelalte ore. Au un rit, spre pildă, vânătorii mei. Se duc să joace, joia, cu fetele din sat. Joia, prin urmare, e o zi minunată! Mă plimb şi eu, atunci, până la vie. Dacă vânătorii s-ar duce la joc la voia întâmplării, toate zilele ar fi la fel, iar eu n-aş mai avea vacanţă niciodată.

Astfel micul prinţ îmblânzi vulpea. Iar când ora despărţirii fu aproape:
 - Vai! zise vulpea… Am să plâng…
 - Din vina ta – zise micul prinţ – eu nicidecum nu-ţi voiam răul, ci ai vrut să te îmblânzesc…
 - Aşa e! zise vulpea.
 - Dar ai să plângi! zise micul prinţ.
 - Aşa e! zise vulpea.
 - Atunci nu dobândeşti nimic din asta!
 - Ba dobândesc – zise vulpea – datorită culorii grâului. Apoi adăugă:
Du-te să mai vezi o dată trandafirii. Vei descoperi că floarea ta nu are-n lume seamăn. Întoarce-te apoi la mine, spre a-ţi lua rămas bun, iar eu îţi voi dărui o taină.

Micul prinţ se duse, să mai vadă o dată trandafirii: 
 - Voi nu semănaţi întru nimic cu floarea mea, voi încă nu sunteţi nimic – le spuse el. Pe voi nimeni nu v-a îmblânzit, precum nici voi n-aţi îmblânzit pe nimeni. Sunteţi precum era şi vulpea mea. Eu însă mi-am făcut din ea un prieten, iar ea acum nu are-n lume seamăn.

Şi florile se ruşinară.
 - Voi sunteţi frumoase, dar sunteţi deşarte! le mai spuse el. Nimeni n-ar avea de ce să moară pentru voi. Floarea mea, fireşte, un trecător de rând ar crede că-i asemenea vouă. Ea însă, singură, e mai de preţ decât voi toate laolaltă, fiindcă pe ea am udat-o eu cu stropitoarea. Fiindcă pe ea am adăpostit-o eu sub clopotul de sticlă. Fiindcă pe ea am ocrotit-o eu cu paravanul. Fiindcă pentru ea am ucis eu omizile (în afară doar de câteva, pentru fluturi). Fiindcă pe ea am ascultat-o eu cum plângea, ori cum se lăuda, ori câteodată chiar cum tăcea. Fiindcă e floarea mea.

Si se duse înapoi la vulpe.
 - Rămâi cu bine! zise el…
 - Te du cu bine! zise vulpea. Iată care-i taina mea. E foarte simplă: limpede nu vezi decât cu inima. Ochii nu pot să pătrundă-n miezul lucrurilor.
 - Ochii nu pot să pătrundă-n miezul lucrurilor! spuse după dânsa micul prinţ, ca să ţină minte.
 - Numai timpul cheltuit cu floarea ta face ca floarea ta să fie atât de preţioasă.
 - Numai timpul cheltuit cu floarea mea…! făcu micul prinţ, ca să ţină minte.
 - Oamenii au dat uitării adevărul acesta – zise vulpea. Tu însă nu trebuie să-l uiţi. Devii răspunzător de-a pururi pentru ceea ce ai îmblânzit. Tu eşti răspunzător pentru floarea ta.
- Eu sunt răspunzător de floarea mea… spuse după dânsa micul prinţ, ca să ţină minte.

18 November 2013

Supa de pui pentru suflet

-cartea de pe noptiera, din tren, de la coada de bilete, din geanta, cartea de luat oriunde si oricum:)