17 April 2011

Valsul Hazardului- ultima piesa de la zilele teatrului





"Valsul hazardului debuteaza socant cu aparitia fulminanta a Femeii. Aceasta este intâmpinata de Inger cu câteva presupuneri: „Serata mondena? Viteza? Ceata? Accident?“. Imediat, aceste supozitii se dovedesc a fi reale. Practic, Femeia era victima unui accident de circulatie si, in pofida faptului ca era fragila, in timp a reusit sa se acomodeze cu spatiul necunoscut si chiar sa-si intimideze Ingerul care o testa in scopul stabilirii destinatiei (Rai sau Iad). Potrivit testului, pentru accesul in Rai, victima trebuia sa intruneasca o suta de puncte, insa acestea au fost când câstigate, când pierdute.

„Valsul hazardului“ reprezinta o parabola a existentei umane, sau povestea unei femei care moare intr-un accident de masina regasindu-se, apoi, in purgatoriu, unde un inger o provoaca la un joc straniu, acela de a-si interpreta propria viata in multiple modalitati. In perioada care il separa pe om de originea sa, „de paradisul in care a fost asezat in mormântul facerii sale“, in acest abis dintre Dumnezeu si om, ingerul termina prin a se indragosti de „client“.

Astfel, regia se bazeaza pe acceptarea ideii religioase potrivit careia, „dincolo de existenta noastra pamânteasca exista alta, divina, in fata careia orice initiativa propusa de om sortii nu este decât un desuet vals al hazardului“.

Asta se zice pa net despre piesa la care am asistat vineri...din pacate, nu am citit inainte de a merge la teatru si am avut neplacuta supriza de a asista la aceasta meditatie pe care sincer, nu mi-am dorit=o. As fi vrut sa se inchida stagiunea intr-o nota foarte optimista si amuzanta, un Caragiale would have made my day.

bineinteles, de la inceput -chiar de cand am ajuns- pt mine a fost un dezastru. DEsi am ajuns mai devreme, pentru ca sa prind un loc pe un scaun - de mentionat ca am asistat la toate piesele de pe scaunele puse pe scena, la cativa m de actori- nu se daduse drumul oamenilor in sala. Si astfel a durat asteptarea cam 30 min...intr-un hol foarte incalzit, supra-aglomerat si mai presus de toate, care gazduia o expo de haine de piele...needless to say ca m-a luat cu ameteli si calduri si greturi si am stat mai mult pe afara...asa ca desi ajunsesem printre primii, am intrat printre ultimii....

REzultatul a fost ca abia am gasit un loc pe o bancuta , am stat cu genunchii adunati, foarte incomod, mi-a fost cald si frig si cald iara ... si mi-am zis ca daca indur si trec peste toate, va fi asa de bine pentru ca va fi o piesa care ma va face sa uit de toate....insa piesa m-a lasat mai mult decat dezamagita, nu pentru ce e ea in sine, ci pentru ca ma asteptam la altceva si aveam starea psihica montata pentru altceva...

Am cascat si m-am plictisit si m-am scarbit de multe scene, mi-am dorit asa de mult sa plec dar eram asa de blocata...a fost o fortare la o meditatie pe care nu mi-am dorit-o. Poate in alte circumstante as fi apreciat altfel piesa, dealtfel bine jucata, insa nu in acea zi...un total esec.

Intr-o lume asa de mutilata si salbatica cum cred ca e cea in care traiesc, numai un Caragiale ma mai putea face sa privesc cu umor si ironie ce e in jur...ca in fond si in principiu, nu s-a schimbat nimic de atunci decat actorul.

Morala: daca nu simti ca trebuie facut un lucru, ia aminte ca nu trebuie.

No comments: