13 April 2011

“Un om de milioane”



„Zilele teatrului“, ediţia a III-a



"Roluri multiple, solicitante, interpretate convingător de către Ioan Peter, care cuprind o galerie impresionantă de personaje."

In cadrul zilelor teatrului -care Doamne Ajuta au loc si pe la noi, ah! ca sa nu mai zic ca pe 6 mai poposeste FLORIIIIIIIIIIIIIIIIIIIN PIERSIC pe aici, cred ca de fericire imi iau rochia de gala si cel mai gales zambet- am fost fericita spectatoare la piesa Un om de milioane, pusa in scena de teatrul din Arad. Un singur actor, mai multe roluri asa de bine dar asa de bine jucate ca puteam jura la final ca au fost mai multi actori.

A inceput ca o tragedie...cel putin asa am simtit-o noi, care ne-am dat cu parerea la final...si apoi au aparut mici glume la care abia asteptam sa rad.

Fac o paranteza sa mentionez ca, de cand am prins la Cluj 3 piese mai mult decat oribile, sunt mereu foarte reticenta cand e vb de o piesa de teatru la noi in oras. Totusi, mi-am dat seama ca nu ajung aici rebuturile, ci chiar piese de valoare, cum am avut imensa placere sa remarc la ultima piesa, "Scandal la opera" - la care am ras mai mult decat credeam- sau chiar "ACt venetian". In CLuj am prins niste piese cu personaje nevrotice, sinucigase si extrem de tulburate psihic , pe care nu am reusit si nici incercat sa le inteleg, insa care m-au tulburat destul incat nici acum nu am alungat amintirea lor.

Si revenind la minunatul spectacol al omului de milioane, desi cred ca titlul facea referire la cineva despre care vorbea actorul, pot spune ca am trecut printr-o vasta paleta de sentimente urmarind monologul lui Piotr...ca era rus si cred ca asta era numele.:) Am simtit veselie, tristete, intelegere, compatimire, uimire, sete la un moment dat ca tot dadea dintr-o sticluta pe gat:)) si bineinteles am trait o stare de bine si de auto-multumire ca m-am prezentat la spectacol.A fost o experienta care mi-a hranit din plin sulfetul avid de astfel de manifestari artistice.

Cel mai mult mi-a placut -si stiu ca nu sunt singura, o extraordinara "pasarela" intre o situatie total tragica ( care ne-a adus din starea de amuzament direct si brusc in cea de compatimire si lacrimi)...si iarasi starea de amuzament nebun...e prea greu de definit aici si as strica magia momentului pentru cei care nu au vazut inca piesa, insa faza e scurta si poarta un singur nume:Anna Karenina.

In final am plecat multumiti si ne-am sarbatorit mica "victorie" culturala cu o super-friscata ciocolata calda :) Ne-am mirat si inca ne miram cum pot unii sa tina minte atatea replici, sa joace asa de patruns de personaj sub ochii nostri mari, sa ne treaca si pe noi prin sentimentele personajelor...fantastic, cred ca am dat definitia unui mare actor...:)

No comments: