04 March 2010

Bucuria clipei

AM avut parte de o mica intamplare ce mi-a adus un zambet pe buze si in suflet.

Ma duceam sa iau putin aer , fara nicio tinta precisa, ma uitam la masini si ma gandeam departe, cand am vazut la o distanta de 50 m in fata mea un baietel cam la 9 ani, care se chinuia cu o pancarta de plastic . M-am gandit ca vrea sa o ia cu el, sa se joace sau cine stie...si dupa ce s-a chinuit el saracul sa o ruleze, ca tot batea vantul, a pus-o langa stalp. Atunci mi-a picat fisa ca respectiva pancarta cazuse de pe stalp si era pe trotuar, iar el s-a gandit sa o ia din drumul oamenilor si ca o puna la un loc mai ferit.

Asa mi-a placut de mult gestul lui incat i-am zambit larg si i-am spus BRAVO:)) E de neimaginat fericirea de pe chipul lui...asa de mare incat am mers un timp unul langa celalalt, apoi a mai ridicat niste hartii de pe jos si le-a aruncat la gunoi si dupa cateva "piruete" se uita la mine pentru ceva recunoastere a meritelor lui. Fantastic:))

3 comments:

Sergiu said...

dragutza intamplarea

Anima said...

da, f frumoasa "intamplare" si foarte frumoase suflete- si al baietelului si al tau, care ai stiut si nu ai ezitat sa il incurajezi. Pentru a prinde radacini caracteristicile bune in comportamentul oamenilor, incurajarea si aprecierea au cea mai mare importanta.
Multumesc pentru randurile acestea, care mi-au incalzit inima

Mili said...

:) draguta da..dar rara

da, anima...asa e, oamenii sunt ca florile care trebuie udate sa faca muguri si flori
si mie mi-a incalzit inima:)